English 
Romana Multi se intreaba cine a fost mai intai, oul sau gaina? :?: Daca ar fi sa facem o analogie, atunci: cine a fost prima data? Orientarea in alergare sau orientarea cu mountain bike-ul? Raspunsul este evident, iar cum orientarea in alergare este si placerea mea cea mai mare, nu am putut trage decat o prima mare concluzie (personala): orientarea cu mountain bike-ul nu e de mine…
- nu pot sa imi dau seama de distante, daca am mers prea mult sau am mers prea putin, e ciudat;
- nu am aceeasi libertate de deplasare, de decizie ca si in orientarea in alergare;
- deplasarea cu bicicleta e mult mai incomoda pentru mine decat alergarea, in special cand se strica (pica un lant) sau cand trebuie sa o impingi si pe ea la deal.
Deci probabil, nu voi mai ajunge intr-un viitor foarte apropiat la un concurs de acest gen… si sper sa nu atrag antipatia celor care iubesc acest stil de orientare (doar gusturile nu se discuta ;))
Frica de caini e incurabila. Am gasit o solutie totusi sa nu mai fiu in aceeasi situatie, iar atunci, atunci intalnirile cu acestia nu vor mai fi o problema.
Felicitari tuturor participantilor pentru efortul depus (in special fetelor, si mai ales Iuliei care m-a ajutat in cea de a doua zi), si imi cer scuze ca nu am mai stat sa ii felicit personal… Am mers sa ‘imi savurez visina’! 
loading...
Auzi , daca tu ai inceput sa rugineshti nu descuraja shi tineretul din ziua de azi care din ce in ce mai putini aud de orientare fie cu mtb fie in alergare fie pe schiuri! Eu sunt de parerea ca daca un sportiv este antrenat asa cum ar trebui sa fie el pt camp nationale nu ar fi avut dificultati, cei care nu sunt antrenati nu pot avea asteptari la rezultate deosebite ! Incep sa-mi pierd speranta in orientare cand vad unii sportivi buni cum dispar in “ceata” si apoi ca si alexandra D. incearca sa mai fie cineva fara a depune o munca sau macar fara a face cateva antrenamente simbolice ! Lasand “obositii” la o parte eu sustin reusita acestui camp la MTBO pe care altii nu-l apreciaza si care a fost in BAIA MARE, la care unii oameni au depus o munca ! Cat despre caini draga…. sa speram ca nu dai de un caine vagabond pe strada ca poate nu mai iesi din casa vreo 3 luni, succes la cei care sustin orientarea !!!
Hmm… cel din umbra… la cate concursuri de orientare ai participat tu, asa in general, sau numai anul acesta doar?? Oare la mai multe ca mine? Eu nu am avut asteptari… din contra… stiu cand sa am si cand nu… Chiar nu era cazul, mai ales la orientare cu mountain bike, la care precizez ca este primul an cand particip, nu am avut de ce sa am asteptari, si sunt multumita de cum m-am descurcat! Asteptari… Asteptari am de la viata mea profesionala care este net mai importanta decat cea a sportului care in clipa de fata, asigura doar satisfactii, nu tine de cald si clar nu asigura ziua mea de maine.
Obosita, obosita de la munca doar… ma faci sa rad putin… Daca ajungi sa ii judeci pe altii, inseamna ca o faci pentru ca esti pregatit in acest domeniu. Sper sa fie asa, si sa fii tu cel care vei duce numele acestui sport mai departe… Nu stiu daca ai observat, dar nu am criticat pe nimeni altcineva decat pe mine!
Daca spui ca nu sustin orientarea…
inseamna ca nu ma cunosti 
ceea ce pare si mai hilar. Chiar tu spuneai ca ‘din ce in ce mai putini aud de orientare fie cu mtb fie in alergare fie pe schiuri’… nici nu vreau sa iti spun cati au auzit despre acest sport de la mine. Crezi ca daca nu m-ar fi pasat de acest sport as fi dedicat atata timp acestei discipline? Sau poate chiar acest blog? Sau multe altele…
Si tine minte, rugina curatata, scoate la iveala metalul adevarat… Poate m-am apucat de curatenie, mai stii?
Ca nu am facut cateva antrenamente simbolice? Aici din nou te-a luat gura pe dinainte: chiar crezi ca stii cate antrenamente am facut eu sau nu? Poate esti Big Brother! Daca ai afirmat asa ceva, poate poti sa si dovedesti! Sunt sigura ca nu vei reusi… Cupa Compass, Cupa Prosilva, Cupa Romaniei, Maratonul MTB, Crosuri si alte iesiri, cu sau fara bicicleta, prin padure sau nu, cred ca pot fi numite mai mult decat antrenamente simbolice, dar e drept mai trebuie lustruit!
Nu imi place sa fiu atacata, mai ales de cineva care nu ma cunoaste si nu are cum sa sustina ceea ce zice. Imi place sa cred ca lumea nu e rea, iar ceea ce am zis nu am zis din rautate, nici in post, si nici in comment, dar din pacate stiu ca lumea e rea.
Iar despre caini… e o alta poveste. Conform psihologiei, fiecaruia ne e frica de ceva, iar daca nu ti-e frica de nimic, inseamna ca sunt mai multe semne de intrebare acolo. La unii le e frica de intuneric, la altii de apa… iar mie de caini. Ce e asa de grav? Ca recunosc? Nu inteleg… sau poate tie nu ti-o fi frica de nimic? Daca nu iti era frica, poate aveai curajul sa iti dai si numele adevarat, daca nu… tot frica se numeste…
bine alexandra>>>>bn ai zis:Dte pup