Cu greu am reusit sa alung somnul de dimineata si sa ma trezesc spre a merge catre concurs, insa nu am cedat tentatiei de a dormi in continuare si am pornit catre concurs. Catre primul post am putu vedea cum deja toamna se instalase: bruma era extrem de vizibila pe firele de iarba. Cu o mica exceptie catre postul 12 unde nu am fost suficient de atenta la directie, nu am facut greseli de orientare. Traseul a fost insa greu fizic: stanci, copaci rasturnati, urzici, spini – in concluzie tot tacamul. Nu am avut nici o problema insa in momentul in care am calcat de doua ori stramb cu piciorul stang (am fost insistenta ) si am simtit o durere (noroc ca nu s-a umflat, inca…) mi-am zis sa reduc viteza de deplasare si sa imi menajez glezna cu pricina.

Punctul minus s-a datorat posturilor lipsa, dar nu din cauza organizatorilor, ci din cauza unor terte persoane. Ma intreb: s-or fi lipit posturile de ei? Hmm, oare la ce le-or fi folosind? E doar mentalitatea si bunul simt la mijloc. Oare de ce in strainatate se intampla sa gasesti lucrurile unde le-ai pierdut in locurile publice, iar la noi posturile (inutile pentru necunoscatori) dispar in mijlocul padurii?? Sau oare or fi semanand cu niste hribe? Probabil ca au crezut ca au crescut… dupa ploaie…

A fost un concurs binevent, dupa o saptamana solicitanta, in care antrenamentele au cam lipsit si desi dimineata eram pe punctul de a renunta din cauza oboselii, ma bucur ca nu am facut-o si ca am participat.